" ULTIMUL SUNET DE CLOPOTEL "

        Joi, 9 iunie 2011, in prezenta doamnei directoare Arvai Elena, a cadrelor didactice si a parintilor  a avut loc ultimul sunet de clopotel al clasei a VIII-a promotia 2011. Au dost tinute discursuri de catre doamna directoare Arvai Elena, doamna diriginta Bocor Camelia si de catre sefa de promotie - eleva Popa Nicoleta care a predat cheia clasei a VII-a reprezentata de eleva Mudure Diana. In final au fost intonate cantece de absolvire, elevii  si parintii oferind flori cadrelor didactice.
       In continuare va oferim cateva ganduri pentru absolventi din partea doamnei  diriginte Bocor Camelia:

        "Cine nu zâmbeşte nostalgic când aude frumoasele versuri cântate de ai noştri absolvenţi?  Pe mulţi dintre noi aceste versuri ne poartă într-o călătorie în timp, pe vremea când, asemeni absolvenţilor de azi, eram şi noi elevi, dornici să întoarcem o nouă filă în viaţa noastră…“Să ne bucurăm, aşadar, cât încă suntem tineri”….Pe vremea când cântam imnul absolvenţilor, tinereţea noastră era poate ultimul lucru la care ne gândeam…viaţa clocotea în noi şi eram cu toţii nerăbdători să pornim în această aventură numită VIAŢĂ!

Mă uit cu drag la copiii din jurul meu,  care acum pun deoparte ghiozdanul de elevi de gimnaziu şi vor fi pregătiţi să înceapă o nouă viaţa… Atâtea vise şi atâtea speranţe!  Ca părinţi, încercăm să ne pregătim copiii pentru clipa când nu vom mai fi lângă ei, zi de zi şi pas cu pas, să-i îndrumăm şi să-i sfătuim, pentru momentele când, puşi în faţa unor decizii, vor ştii să o aleagă pe cea bună. Şi chiar dacă ei nu sosesc pe lume însoţiţi de un manual, după multe sfaturi, experienţe, reuşite şi eşecuri mai mari sau mai mici, reuşim să descifrăm “meseria” de părinte, poate cea mai grea dar cea care ne aduce si cele mai mari satisfacţii. Îi privim şi parcă totuşi nu ne vine-a crede: drumul de la grădiniţă până la şcoala primară, şi-apoi la gimnaziu ni se pare aşa de scurt… când au trecut anii?

Trăim într-o lume în care sistemul de valori e adesea greşit înţeles; societatea noastră admiră doar învingătorii şi, de multe ori succesul definit de standardele societăţii se măsoară doar prin bunurile materiale adunate… Îmi place să cred că noi, ca profesori, am reuşit să le insuflăm copiilor noştri dorinţa de-a trai într-o lume mai bună, dorinţa de-a trăi frumos si de-a face lucruri bune, de-a merge mereu înainte, de-a trece peste greutăţi şi de-a învăţa ceva nou în fiecare zi! Există atâtea tentaţii de care sunt înconjuraţi şi sper ca, atunci când vor fi ispitiţi de ele, să-şi aducă aminte de noi si de poveţele noastre… Sper şi eu, ca orice dascăl, că alături de noi au învăţat să fie responsabili şi, dacă în viitor vor face o greşeală (sau mai multe!), să aibă curajul să o recunoască, să o transforme într-o experienţă de viaţă şi să înveţe o lecţie care, pe viitor să-i ajute să recunoască pericolul şi să-l evite. Se spune că  învăţăm din greşeli şi ştim cu toţii că atât timp cât trăim, învăţăm…prin analogie, greşim atât timp cât traim. E luxul şi şansa care ne-o dă viaţa; chiar dacă greşim, mâine e o nouă zi şi avem şansa unui nou început, şansa să îndreptăm un rău, să regretăm sincer o greşeală intenţionată sau mai puţin intenţionată şi să spunem “îmi pare rău”…

Sunt atâtea lucruri care, chiar dacă le-am spus elevilor noştri, acum, iată, absolvenţi, încă am mai vrea să le spunem…şi mă întreb: oare suntem vreodată într-adevăr pregătiţi să-i lăsăm să plece, să fie independenţi? Vrem sau nu vrem, timpul îşi deapănă firul şi noi ne trezim cu gândul la trecut, plutind printre amintiri.

Le doresc dragilor noştri absolvenţi să aibă curajul de a-şi urma chemarea inimii, de a merge mereu înainte, fără ezitari, plini de optimism şi încredere, de a înfrunta orice obstacol zâmbind, de a învăţa din greşeli, de a fi prieteni buni şi adevăraţi, de a-şi apăra idealurile şi visele şi, atunci când viaţa e prea complicată, să-şi amintească de noi, dascălii lor, de dragostea ce le-o purtăm şi de faptul că oricât de mari ar fi, în ochii noştri ei ramân mereu copii."